Pe epidermă
cineva joacă x și zero.
Nimeni nu știe sa joace x si zero.
Doar omul meu invizibil.
Cînd vine nu-l aud. 
Ochii erau atenți in zborul care nu-mi depășea fruntea.
Ochii își închid ochii.

Omul mi-a luat epiderma.
Epiderma mea era o hartă.
Toate epidermele sunt hărți.
Și hărțile au fost epiderme.
Pe o bucată de piele se află harta oamenilor,
dar oamenii n-o pot citi.
Oamenii nu pot citi oameni.

Mă plimbam cu felinarul. L-am deschis și i-am băut lumina. Nimeni nu mai vedea prin întuneric.
Am rămas singură cu lumina mea. Noaptea am simțit o plapumă din vietăți pe mine. Acum aveam o sută de picioare de vrăbii, șaizeci de miliarde de mâini, șapte mii de ochi de bufniță și o sută de mii de carapace.
Atunci mi-am scos lumina din pântece sub forma unui copil, dar oamenii l-au aruncat cât au putut de departe.

Corpul meu e plin cu nisip ca o clepsidră. Stau în cap ca să am idei. Timpul trece prin mine și las să se vadă toate minutele, secundele și orele pe care le-am trăit.
Îmi rod unghiile.
Mă rup în mii de bucăți, ca o filă de carte. Picioarele de cocor rănite nu mai pot călători. Gâtul mi-e plin de mărgele. Nu pot să respir. 
Îmi petrec restul vieții legată de un car tras prin deșert.
Mă învârt în zadar printre stele, însă locul meu e în mine. 
Aș vrea să-mi deschid coastele într-o victorie si să-mi cufund capul în peștera mea. 
Din mine a rămas doar o adiere, un praf care îmi rostea numele.

Prima ediţe, din 2016, a emisiunii „Sesam, deschide-te!” va cuprinde şi interviul realizat de doamna Rodica Tulbure la Radio Cluj, în mai 2015. 
Fiţi pe frecvenţele Radio Cluj, sâmbătă, 02.01 2016, de la ora 10:05!

Eu sunt o unghie de vrăjitoare.
Mereu sunt neglijată sau băgată în otrăvuri. Vă pot spune cinci dintre ele: Anti-mamă, Praf de băbuțe, Șlapi putreziți... Pe celelalte două le-am uitat din cauza unei intoxicații. Totuși sunt și fericită, deoarece cresc mare foarte repede. Acum am șapte centrimetri și jumătate!
Prima mea ruptură s-a petrecut în secolul XV, după ce am zgâriat câțiva obraji grași de copii, picioarele grațioasei Venus din pictura lui Botticelli și Marele Zid Chinezesc.

Mâna căreia îi aparțin a spălat doar un singur vas în toată viața ei.
De aceea mă cheamă Jecoșița, iar pe celelalte surori ale mele Jegoiana, Jegolina, Jegoșica și Jegoguța.

Cea mai teribilă aventură prin care am trecut e cea în care degetul căruia îi aparțineam s-a tăiat și am ajuns într-un magazin de unghii false pentru mirese. Am fost cumpărată într-o zi de marți, la ora șase dimineața, de o viitoare mireasă disperată. M-a lipit de degetul ei mic de care nu fusese niciodată mulțumită. După numai trei luni am fost roasă până la carne.

În ediţia de sâmbătă, 9 mai 2015, a emisiunii „Sesam deschide-te” la Radio Cluj, am fost invitata rubricii „Merită să-i cunoaştem”. 
Ascultați interviul aici (10 minute).

le soleil a le visage plein d’ombres amers
ils lui ont casse le chandelier de la chambre bleue
la ou je perds mon espoir
la carte s’emmele
dans les lianes qui ont des racines profondes en moi
l’univers est rempli par les spheres
ou chante le choeur des merles
un arbre cache sous les pieds des nuages
me tire par le col
lorsque je passe par dessus cette terre
si mure
un eclat pique ma pensee

(Pentru Marie Lavie, nașa mea pariziană, în traducerea lui Virgil Mleșniță) 

soarele are fața plină de umbre amare
i-au spart candelabrul din camera albastră
acolo unde eu îmi pierd speranța
harta se încâlcește
în lianele care au rădăcini adânci în mine
universul e plin cu sferele
în care cântă corul de mierle
un copac ascuns sub picioarele norilor
mă trage de guler
când trec peste pământul acesta
atât de matur
o așchie mă înțeapă în minte

(Pentru Marie Lavie)