Era o zi friguroasă de noiembrie. Stăteam în casă, iar mama gătea. Devenea obositor faptul că mereu era căldură și lumină. Mirosea a prăjitură, a gaz și a detergent de vase. Am ieșit afară în maieu și în pantalonii cu dungi albastre.

Părăseam simțurile și sunetele de acasă. Mama striga lângă geam să mă întorc, apoi s-a liniștit. Pe geamul aburit a rămas conturul ...

Eu sunt o unghie de vrăjitoare.
Mereu sunt neglijată sau băgată în otrăvuri. Vă pot spune cinci dintre ele: Anti-mamă, Praf de băbuțe, Șlapi putreziți... Pe celelalte două le-am uitat din cauza unei intoxicații. Totuși sunt și fericită, deoarece cresc mare foarte repede. Acum am șapte centrimetri și jumătate!
Prima mea ruptură s-a petrecut în secolul XV, după ce am zgâriat câțiva obraji grași de copii, picioarele grațioasei Venus din pictura lui Botticelli și Marele Zid Chinezesc.

Mâna căreia îi aparțin a spălat doar un singur vas în toată viața ei.
De aceea mă cheamă Jecoșița, iar pe celelalte surori ale mele Jegoiana, Jegolina, Jegoșica și Jegoguța.

Cea mai teribilă aventură prin care am trecut e cea în care degetul căruia îi aparțineam s-a tăiat și am ajuns într-un magazin de unghii false pentru mirese. Am fost cumpărată într-o zi de marți, la ora șase dimineața, de o viitoare mireasă disperată. M-a lipit de degetul ei mic de care nu fusese niciodată mulțumită. După numai trei luni am fost roasă până la carne.