Teatru
Și trăiește în gunoiul meu*
* Ceea ce urmează să citiți este prima mea piesă de teatru. După o lectură între prieteni mi s-a spus că seamănă cu stilul lui Matei Vișniec. Într-adevăr, am participat la o tabără de creație dedicată cunoscutului dramaturg, dar nu am citit vreodată operele lui.
Și trăiește în gunoiul meu
(piesă într-un act)
Personaje:
OMUL DIN PUBELA DE SINE
ȘOBOLANUL ALB
OAMENII (din mintea Omului din pubela de sine)
OAMENII: …
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Tăceți!
OAMENII: …
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Tăceți!
OAMENII: …
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Tăceți! Tăceți! Tăceți!
(Omul din pubela de sine plânge și strigă. Tremură. Mirosul de mortăciune îl izbește. Deschide ochii. Mirosul de mortăciune îl izbește din nou. Zâmbește.)
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Ai venit?
ȘOBOLANUL ALB: Da. Mă vezi?
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Nu te văd, haide în pubela mea!
ȘOBOLANUL ALB: Nu!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Te rog!
ȘOBOLANUL ALB: Nu!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Ajută-mă să o golesc și îți promit că gunoiul va rămâne al tău, poți să mănânci și să trăiești în el.
(Șobolanul alb caută cu disperare mâncare în pubela de sine. Nu găsește gunoiul. Privește omul cu ochii lui orbi și se gândește.)
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Ai golit-o?
ȘOBOLANUL ALB: Ce să golesc?
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Pubela mea!
ȘOBOLANUL ALB: E goală!... M-ai rugat să golesc o pubelă goală!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Nu-i adevărat!
ȘOBOLANUL ALB: Taci! Lasă-mă să mă gândesc!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Te-ai gândit?
ȘOBOLANUL ALB: Da, aș putea mânca și aș putea trăi într-un om… Tu ai fost dintotdeauna pubela de sine! Tu ai fost coșul de gunoi pe care m-ai rugat să îl golesc! Tot ce vezi, tot ce auzi, tot ce simți, tot ce mănânci devine gunoi. Aș goli cu ușurință o pubelă plină de pungi, pet-uri, carne… dar oamenii sunt pubele pline de cuvinte, imagini, gânduri, emoții, regrete.
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Deci eu sunt o pubelă pe care nu o poți goli?
(Omul din pubela de sine privește Șobolanul alb. A înțeles că Oamenii vor continua să-i vorbească și să-l afunde în pubela de sine dacă nu va fi gol.)
ȘOBOLANUL ALB: Eu plec! Mi-e foame și vreau să mă întorc în pubela mea.
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Nu! Mănâncă-mă și trăiește în gunoiul meu!
ȘOBOLANUL ALB: Tu vrei să fii gol?!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Da! Pentru veșnicie gol!
(Șobolanul alb îl mai privește încă o dată pe om.)
ȘOBOLANUL ALB: O mâncare, o casă... Dar știi că vei muri ca să fii gol? Vei muri tu cu gunoiul tău.
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Da…, dar promiți că voi fi doar eu, gol?
ȘOBOLANUL ALB: Vei fi doar tu, gol. Promit!
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Mulțumesc.
(Șobolanul începe să-l golească pe om.)
OAMENII: …
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Tăceți!
OAMENII: …
OMUL DIN PUBELA DE SINE: Tăceți!
OAMENII: …
(Omul din pubela de sine este doar el, gol.)
OAMENII: O mâncare, o casă...
OMUL DIN PUBELA DE SINE: …