turcesc fără calorii cu turban fular și ochi de grec
ați văzut
știu să-mi vând marfa
ca un negustor ipocrit
eu nu suport și nu gust
dar știu ce vreau să scriu
tu-ți mai amintești
ce ai scris atunci în piatră
cu vârful cozii
reptila mea păzitoare
mi-ai zis că din mine
nu va rămâne decât colchicina
 

nu vreau să frământ pâinea cuvintelor mele
vreau doar să aud
singură înstărită pe borul unei exegeze aride
cum îmi cântați voi scrisul anonim sincer puternic
cum îl strângeți în palme ca pe o suliță de șaman
cum vă ascundeți sub el ca sub ultimul scut
cum înălțați miracole în loc de blazoane
vreau să aud cum urlați la el
până sângerez surzesc înțeleg
până nu-l mai recunosc până vă calc
pe față corzi degete limbi
vreau să-l vindeți
ca niște negustori de vânt
s-a născut pentru voi
eu doar l-am purtat
zdrobiți-l
primiți-l înfiați-l
ca pe străinul vostru preferat
i-ați compus o peșteră
ați devenit singurul lui habitat
dar el e același cântec nomad proaspăt uscat
același prunc mototolit acoperit de duna maternă

 

dacă vrei să fii acel scriitor
urmează esența dar nu o trasa niciodată
urmeaz-o ca pe râul din care nu poți să bei 
nu te preda lumii decât în scris
și înalță-te ca un miracol umil în deșert
spune-le că nu există legea doar calea 
și nu-i călăuzi
lasă-i să se minuneze până ce cuvintele le înseninează cerul gurii

[cluj-napoca, august 2023]

știi uneori și poeții au nevoie de câte o vacanță
în care să-și uite cuvintele în curtea unui curent literar
ce-și încheie romanele cu cei mai rotunzi nasturi
în care să admire operele ce-și ung copertele cu cele mai sidefate titluri înainte să fie publicate
toți poeții merită o vacanță
în care să pătrundă în cartierele de critici literari
ce trăiesc în habitatul lor de marmură
ca să nu transpire
ca să nu evapore vreun strop de geniu ce ar putea fi înghițit de altcineva
toți poeții au dreptul la o vacanță
în care să se întâlnească la farmacie cu un bukowski furios
ce să le spună că pasărea aceea albastră nu a existat niciodată
așa că nu are rost să te străduiești sau să scrii sau să încerci
și dacă ți-ai tatuat pe braț don’t try înseamnă că ai încercat
așa că sunt dezamăgit de tine
toți poeții ar trebui să primească o vacanță
în care să poată cumpăra bilete low cost 
către tărâmul aștrilor nemuritori și reci
în care să-și umple bagajele cu ultimele poeme travel size
și să-și contemple chipurile oglindite involuntar în pașapoartele literare
toți absolut toți poeții sunt îndreptățiți să solicite acea vacanță
și să afle cu două ore înainte de decolarea
de dezlipirea celor două lumi incompatibile
că zborul spre premiul nobel a fost anulat

[cluj-napoca, octombrie 2022]
 

mai ai nevoie de un ingredient
cerneala soției s-a terminat
amintește-ți
amintește-ți altfel te vor spânzura în lista de pe frigider
știu
pudra poeților disperați s-a risipit deja
cineva a deschis prea devreme plicul acestei generații vanilate
apa fierbe dintotdeauna
dar tu mereu te ferești
muncești ajuți semeni resuscitezi țestoase compătimești curcubeie
niciodată nu găsești timpul să te arunci în supa care te așteaptă
te trezești ca de obicei
în timp ce alarma îți recită cu răbdare luceafărul
și îți dai seama
după 98 de strofe
că stai în pat cu cea mai urâtă logodnică
care se demachiază pe paginile tale
ce seamănă cu pernele ei preferate

[cluj-napoca, octombrie 2022]
 

furtuna asta miroase a lavandă
ceea ce e interzis pentru furtuni
va fi pedepsită
nu-și respectă originile grecești
e prea comercială
pe vremea mea era altfel
spune nimeni
da știu
fiecare vreme cu vremea ei
dar nici chiar așa
cum își permite domșoara furtuna asta
să fie atât de seducătoare disperată
merită închisă în borcan
vândută la reducere ca un parfum ordinar
e vina încălzirii globale
opriți-vă
renunțați la tot
haideți să ne revoltăm
cum îndrăzniți să trăiți pur și simplu
ipocriților
vai greta unde e hensel
întoarce-te în casa ta de turtă dulce
lasă furtunile în cer și oamenii în pace
poți să vezi fibrele de CO2
ce romantic
dar ele nu te văd pe tine
nici nu simt că exiști
nu ești niciunul din fenomenele naturale pentru care te tot lupți
ai fi vrut să te naști fenomen
dar deocamdată nu poți fi fulger sau trăsnet
lasă furtuna să aibă personalitate
ca o adolescentă răzbunătoare
ce s-a despărțit de fostul ei cumulonimbus
de ce nu o înțelegi
ai trecut și tu prin asta cu onu nu-ți amintești

[cluj-napoca, august 2021]
 

am un gecko pe tavan
a trecut deja un semicerc 
de când sunt o dreaptă perfect orizontală ce se teme de orizont
de fapt sunt un segment din cauza patului
altfel nu aș avea nicio extremitate
în lemn sau în păr sau în index
somnul e doar un pește când vrei să dormi
îți smulge fiecare solz și îl înfige în el ca pe o insignă
te eliberează de orice aripă coadă branhie cu care te zbați
am un gecko pe tavan
el e altfel
prea agitat se învârte își mușcă trist coada roz
hiperactiv
își imaginează o parteneră albă ca varul acolo sus
șopârla sufletului său
somnul nu a ajuns la el
siluridaele nu-i pot fenta pleoapele
am un gecko pe tavan
îi cânt
el suferă de insomnie
nu i-am luat coada între degete
pare să o caute disperat în loc să se culce
fii un prunc rezonabil gecko i-am spus
refuză să asculte imnul meu
nu-și închide niciun ochi
iar eu ca o mamă responsabilă de squamate
îl alint
îl legăn
ca pe o mandarină în coș
împletesc despletesc sunete în gât
niciunul pe placul lui
gecko coboară i-am spus
tavanul e rece și palid și tare
nu poți dormi acolo
nu te mai comporta ca un porțelan ce vrea să scape din vitrină
te vei zdrobi
mâine va fi o zi lungă
cât o pereche de pantaloni cu carouri
haide gecko
în cuibul inelarului ce și-a pierdut inelul
a sărit atunci în palma mea
s-a întins pe marginea pernei aproape de fruntea mea translucidă
putea să-mi vadă fiecare vis clar foarte clar
cum vede bunica hreanul în borcan

[Κρήτη, iulie, 2021] 

cicadele doresc spectatori
spectatorii nu doresc cicade
le detestă chiar
n-au pic de milă față de hemipterele ce dorm
cât ei devin adolescenți
toți le ignoră
le imită limba
le învinuiesc de la ochi la aripi
fără să înțeleagă niciun cuvânt
oamenii nu vor să învețe nimic de la cicadele dintre ei
ele știu ce e dedesubtul lor
noi nu
dacă am fi nevoiți să înnoptăm acolo
am fi cei mai străini pământeni de sub pământ
ne-am rătăci între toți semenii noștri subterani
am orbi sufletește mai întâi
când ne-am întoarce deaspura
am urla am petrece am boci
mai mult ca toate cicadele din istorie
căci noi suntem noi
oamenii
trebuie să ne facem auzită văzută atinsă scrisă citită
toată suferința 

[Κρήτη, iulie, 2021] 

vreau să fiu un asin cretan
cu o povară inimaginabilă pe care să o car peste tot
fără să știu ce e
o povară imensă
grea
cât o idee bună
ideile se cântăresc în negânduri
tone de negânduri în mintea cuiva sunt răsăritul ideii
ce se chinuie dacă nu e scrisă
ce toarce dacă nu e povestită la timp

[Κρήτη, iulie, 2021]