Poeme într-un vers (Alba Iulia, 22 decembrie 2014)
Sub şiragul munţilor stă vara albastră care călătoreşte peste lumile potecilor.
*
La sălciile ce plâng mereu se oprise râul pe care îl rostisem.
*
Regele istoriei este sculptat în întregul apus al mărilor care mor pe rând.
*
Întreaga piatră pe care dorm ciorile fusese dusă de fântânile câmpiilor.
*
Berea stătuse pe colinele leoparzilor care îmi albiseră minţile.
*
Palmierii îşi întind oglinzile transparente peste galaxia ta.
*
Albinele vieţii îşi construiesc stupul în bulele de sub mierea ceasului.
*
Perucile planetelor mă privesc prin ochii stelelor.
*
Caii nuferilor suferă de mireasma lavandei.
*
Lupa celor vii poate vedea gândurile de sub pământ, sămânţa neaflată şi neauzită.
*
Turnul unde nu poate intra nimeni îmi întinde mie norocul?
Poeme într-un vers (Alba Iulia, 21 decembrie 2014)
Feţele copacilor privesc neliniştite ochii obosiţi ai lacului.
*
Lacrima durerilor mele atinse cerul oceanelor.
*
Sub nuanţele verzi se leagănă stelele pierdute în amintirile mele.
*
Nisipul clepsidrei îmi adună gândurile ce ard aripa întâmplării.
*
Enorma citire plângea potecile din ţipetele măslinilor.
*
În tomul ideilor cântă armăsarii de veacuri.
*
Malul alb din discuţiile albe creşte peste bulbucii albaştri ai cerului.
*
Moda stă ascunsă în capsula imaginară a râului.
Glasul nucilor (Alba Iulia, 15 decembrie 2014)
lacătul legat de frânghie a uitat de seara mea
toate drumurile le priveam în creier
în acea miere nu a mai rămas urma de iubire
pe lunile tocite se ascund gândurile din care se împrăştie
picturile din marea candelabrului care nu a mai ars pe peisajul
din palma ta
merg întruna fără să mai pot simţi că inima mea locuieşte în liniştea stelelor
nopţile dormeau cu mine pe farfurii vechi albastre dar cu sufletul norilor
aripa caldă mă face să mă simt în largul mărilor care îmi vorbesc
despre acea iubire care sta doar înconjurată de altă iubire în care locuiesc casele iubirii
oameni care se iubesc cu adevărata iubire care creşte din alte şi alte iubiri
care veniră din iubirea iubirilor ce se termină în borcanul fără iubire care privise
spre dragostea din apele cascadei ascultând glasul nucilor