și oricât de tare aș vrea să mă îndepărtez de tine
moștenirea ta inexistentă potentă mă cunoaște
se dezbracă în spatele meu
îmi înspumează lada vidată de zestre țesută cu cerneală de nuc
nu am un certificat de vedere
nu garantez că văd
decât prin ochiul de rang 3 inferior nevăzut nulvăzător
ai urlat ieri
că ești mai înfometat decât o baracudă
eu am uitat să marturisesc să urlu de fapt
că venerez baracude
din creștetul lor nu crește nimic
nici măcar iarba ta prăjită în palmă
nu știi nici să te tratezi nici să te slujești
așa că pleci
în căutarea drujbei roșii pe care nu o vei găsi
așa că te ascunzi în baraca pe care ai clădit-o din străbunicul tău strâns de guler mințit înșelat
de Mendel singurul element trăitor din mulțimea ta originară
bunica mi-a spus să-i aduc rușine
ca să poată și ea să facă un ceai
dar azi nu mai există rușine sau îmbujorare în oameni
doar în sălbăticie
deci m-am dus m-am cărat fără car cu boii din mine
și în mândria îngrășământul meu preferat
i-am răspuns că mă voi întoarce
după ce descopăr păcatul mocirlei albastre

[alba iulia, 30 decembrie 2023]