zidul galben a avut dreptate
cu marea în spate nu a plâns deloc
ca alte ziduri ce-și estompoează roșeața
cu lacrimi de clădire veche și uitată
mi-a spus doar cu sinceritatea unui zid vrednic
cu puterea unui val ce se răzbună pe farul venețian ce-i orbește spuma
adevărul
din toate limbile
cu un singur urlet scris în piatră
„cea mai bună nație e imaginația”
știam
știam de mult
i-am răspuns fără să-i mângâi secolele
nu l-am mai privit deloc
m-am îndepărtat
l-am făcut să creadă că am uitat
tot ce a vrut el să spună vreodată
l-am sfidat
cu încruntarea unui împărat roman
și când am rămas singură
mi-am amintit de el ca de cea mai purpurie togă
am avut curajul să recunosc
că el este cel mai poet zid dintre toți zidarii de poezii
care-și laudă versurile în propriile fortărețe

[Κρήτη, iulie, 2021]