am crescut cu lucrurile în piept
respirația-mi amintește de fiecare
ciocănitoarea oarbă ce bate cu ciocul în stâlpul de metal
cioburile de vitralii uitate pe stânca unde sunt frăguțe
brândușele din spatele mausoleului
aripile de scarabeu din cutia de ciocolată
nucul ce ne acoperă scrisul
pietrele albe
capacele în formă de nasturi
inelele cu lalele
perdelele de dantelă ce tremură când dorm
oalele de lut din care mâncam
vecina cu gâtul de cioară
hinta roz apoi galbenă apoi din nou roz
candelabrul răsturnat
cooler-ul vecinului de sus
suzeta furată de boxerul altei vecine
părul ei mov ce m-a învățat cântecul despre batiste
păsările din conuri de brad
rostopasca ce răsărea din canal
fata aceea cu părul până la tălpi care nu avea tată
dinozaurii din plasă
șarpele cu care am dormit opt ani
pianul cu autocolante în loc de partituri
scoica imensă care nu suna ca marea
îmi aduc aminte de toate
dar le țin în piept de un deceniu patru ani și șapte luni
nu ai nevoie de idei ca să scrii
ideile nici măcar nu îți vin când scrii
le ai în tine
de când te-ai născut
trebuie doar să nu le cauți prea mult
și să aștepți să te găsească

[Cluj-Napoca, iunie-iulie, 2020]