la ce te gândești când zic zbor
ai grijă să nu-mi dai vreun răspuns greșit
gândește-te bine fără să te gândești
pentru că nu ai voie să închizi ochii
să-ți aduci aminte
îți cer să te gândești la ce m-aș gândi eu că te-ai gândi tu
îmi pare rău
timpul a expirat
și dacă nu mă crezi înseamnă că ai uitat
că timpul expiră ca un iaurt
și după aia miroase și se oxidează
ca o statuie de bronz
timpul a expirat de prea mult timp
trăim în duhoarea viitorului
clipele noi sunt cele vechi
clipele scurte sunt cele lungi
te îmbraci și te dezbraci de gânduri
știai că până și pantofii pe care-i porți au o vârstă
știai că gulerul cămășii va muri înainte de tine
nu mai gândi așa
întoarce-te la cerință
ultima șansă
la ce te gândești când zic zbor
nu știu
mă gândesc la un stol de păsări care s-a prăbușit peste mine
și le aud inimile ce bat mai tare ca vântul
mă acoperă toate cu ce le-a mai rămas din aripi
vor să mă ferească de cer
vor să-mi spună cu nu merită să zbori deasupra oamenilor

[Cluj-Napoca, octombrie, 2020]