Am jucat ieri „Însușiristul”*, împreună cu Nichita, fratele meu. L-am provocat să scrie o poveste sau un poem folosind sintagmele pe care i le-am dat:
migrena vitruviană, paralelipipedul caramelizat, bona lemnoasă, frizerul Mona Lisei și ciorapul fosforescent, ca să îl conving că poate scrie ceva interesant, creativ, fără să se gândească prea mult.

Într-unul dintre compartimentele paralelipipedului caramelizat, ciorapul zace fosforescent, ca-ntotdeauna, neatins de niciun ins. Bona lemnoasă așteaptă moartea, neavând nimic de făcut, decât să-și orbească ochii cu o lumină deranjantă. Migrena vitruviană vizitează ușa tuturor locuitorilor, ca o urgie, cerându-le ospitalitatea. Frizerul Mona Lisei, cu aceleași mișcări robotice, așteaptă un zâmbet, un zâmbet discret, dispărut de mult timp. (Nichita)

* Însușiristul este jocul meu preferat de cuvinte, pe care l-am inventat în urmă cu câțiva ani. Se joacă în doi, unul scrie 10 substantive, celălalt 10 adjective (însușiri), fără ca vreunul dintre jucători să vadă ce scrie partenerul. Câteva exemple aici, aici, aici & aici.