Mă plimbam cu felinarul. L-am deschis și i-am băut lumina. Nimeni nu mai vedea prin întuneric.
Am rămas singură cu lumina mea. Noaptea am simțit o plapumă din vietăți pe mine. Acum aveam o sută de picioare de vrăbii, șaizeci de miliarde de mâini, șapte mii de ochi de bufniță și o sută de mii de carapace.
Atunci mi-am scos lumina din pântece sub forma unui copil, dar oamenii l-au aruncat cât au putut de departe.