Însemnări
Scrisoare către Moș Crăciun
Scrisoarea mea către Moș Crăciun în Albumul „Daruri” (ediția a VII-a / 2019), pregătit în colaborare cu elevi, profesori și absolvenți ai Liceului Teoretic „Elf” din Cluj-Napoca.
découvrez notre menu
pe masă
o pălărie vorbește
nu știu ce vrea
dar o ascult
paiele ei se mișcă
albe albastre
nu știu ce vrea
gura ei
legată cu o panglică
albă albastră
nu știu ce vrea
nu pot desface
nodul cuvintelor ei
[Brugge, august 2019]
pe pielea Belgiei
din nou în tren
nu pot să scriu
m-aș urca pe tren
m-aș arunca pe pielea Belgiei
vom vedea mărul cu mere
dar merele pe jos
ce mai pot să vă spun
moara de vânt îmi învârte
inspirația
[Brugge, august 2019]
le pain quotidien
e o adevărată plăcere
mirosul
din restaurantul
cu peștii koi
pătrunzător
foarte pătrunzător
până și poemul meu
are gust
de bronhii japoneze
[Brugge, august 2019]
un tricou alb
aș vrea să văd
prin trollerele oamenilor
deja îmi imaginez
o perie de dinți
un tricou alb
o gumă de mestecat
de-ajuns, prea de-ajuns
nu se vor supăra
sper
aș vrea să văd
prin mințile oamenilor
deja îmi imaginez
encefalul
pe jumătate plin
pe jumătate gol
mai mult gol
negru
mic
nu se vor supăra
sper
pe vameșul minților
lor
[Brugge, august 2019]
în paralelipipedul caramelizat
Am jucat ieri „Însușiristul”*, împreună cu Nichita, fratele meu. L-am provocat să scrie o poveste sau un poem folosind sintagmele pe care i le-am dat:
migrena vitruviană, paralelipipedul caramelizat, bona lemnoasă, frizerul Mona Lisei și ciorapul fosforescent, ca să îl conving că poate scrie ceva interesant, creativ, fără să se gândească prea mult.
Într-unul dintre compartimentele paralelipipedului caramelizat, ciorapul zace fosforescent, ca-ntotdeauna, neatins de niciun ins. Bona lemnoasă așteaptă moartea, neavând nimic de făcut, decât să-și orbească ochii cu o lumină deranjantă. Migrena vitruviană vizitează ușa tuturor locuitorilor, ca o urgie, cerându-le ospitalitatea. Frizerul Mona Lisei, cu aceleași mișcări robotice, așteaptă un zâmbet, un zâmbet discret, dispărut de mult timp. (Nichita)
* Însușiristul este jocul meu preferat de cuvinte, pe care l-am inventat în urmă cu câțiva ani. Se joacă în doi, unul scrie 10 substantive, celălalt 10 adjective (însușiri), fără ca vreunul dintre jucători să vadă ce scrie partenerul. Câteva exemple aici, aici, aici & aici.