vreau să-i trag un pumn ușii cu degetele mele de domnișoară
să mi se spargă cadranul de la ceas
și să calc peste toate acele ce mi-au înțepat timpul liber

 [Cluj-Napoca, octombrie, 2020]
 

Scrisoarea mea către Moș Crăciun în Albumul „Daruri” (ediția a VII-a / 2019), pregătit în colaborare cu elevi, profesori și absolvenți ai Liceului Teoretic „Elf” din Cluj-Napoca.
 

patru români
într-un restaurant
totul e
bio
eco
organic
natural
lihniți uituci
că vor fi și ei
un pământ
bio
eco
organic
natural
uman

[Bruxelles, august 2019]

 

pe masă
o pălărie vorbește
nu știu ce vrea
dar o ascult
paiele ei se mișcă
albe albastre
nu știu ce vrea
gura ei
legată cu o panglică
albă albastră
nu știu ce vrea
nu pot desface
nodul cuvintelor ei

[Brugge, august 2019]

 

aeroportul
a devenit
o grădină cu români
românii plantează [aici] 
plictis
nu mai crește inspirația
în ei în noi

[Brugge, august, 2019]

 

din nou în tren
nu pot să scriu
m-aș urca pe tren
m-aș arunca pe pielea Belgiei
vom vedea mărul cu mere
dar merele pe jos
ce mai pot să vă spun
moara de vânt îmi învârte
inspirația

[Brugge, august 2019]

 

e o adevărată plăcere
mirosul
din restaurantul
cu peștii koi
pătrunzător
foarte pătrunzător
până și poemul meu
are gust
de bronhii japoneze

[Brugge, august 2019]

 

aș vrea să văd
prin trollerele oamenilor
deja îmi imaginez
o perie de dinți
un tricou alb
o gumă de mestecat
de-ajuns, prea de-ajuns
nu se vor supăra
sper
aș vrea să văd
prin mințile oamenilor
deja îmi imaginez
encefalul
pe jumătate plin
pe jumătate gol
mai mult gol
negru
mic
nu se vor supăra
sper
pe vameșul minților
lor

[Brugge, august 2019]